sacrat

sacrat
ada, sacra, ado adj. sacrée ; consacrée ; inviolable

Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Regardez d'autres dictionnaires:

  • sacrat — SACRÁT1, Ă, sacraţi, te, adj. (anat.) Sacral1. – Din fr. sacré. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SACRÁT2, Ă, sacraţi, te, adj. (livr.) Sfinţit, sfânt. – Din fr. sacré. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Su …   Dicționar Român

  • Sacrat — nm cimetière Gascogne. Var.: segrat Lavedan …   Glossaire des noms topographiques en France

  • sacrat — segreto, sconosciuto …   Dizionario Materano

  • Archaeology of the Cross and Crucifix —     Archæology of the Cross and Crucifix     † Catholic Encyclopedia ► Archæology of the Cross and Crucifix     I. PRIMITIVE CRUCIFORM SIGNS     The sign of the cross, represented in its simplest form by a crossing of two lines at right angles,… …   Catholic encyclopedia

  • Johann Georg Nathusius — (* 22. März 1722 in Weissack[1]/Niederlausitz; † 13. September 1792 in Dresden) war ein Pfarrer und nach Johann Georg Meusel auch „Schriftsteller“[2]. Er war der Sohn des Heinrich Wilhelm Nathusius (1670 1737) und dessen Frau Anna Sophie, geb.… …   Deutsch Wikipedia

  • sacral — SACRÁL1, Ă, sacrali, e, adj. (anat.) Care ţine de sacrum, privitor la sacrum; sacrat1. – Din germ. sakral. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SACRÁL2, Ă, sacrali, e, adj. (livr.) Sacru1. – Din fr. sacral …   Dicționar Român

  • sacru — SÁCRU1, Ă, sacri, e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparţine religiei. ♦ Sfânt. ♢ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. fig. Care inspiră sentimente de veneraţie; scump. – Din lat. sacer, era, it. sacro. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • sfinţit — SFINŢÍT1 s.n. v. asfinţit. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÍT2, Ă, sfinţiţi, te, adj. (bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – v. sfinţi1. Trimis… …   Dicționar Român

  • sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”